io sunt bibicu!

Paznica parcarii din Piata Lahovari sta pe un scaun in fata unei pravalii si turuie la mobil. Cand ma vede ca-mi scot aparatul foto, pune mana pe receptor, dand sa se ridice: -         Va rog frumos, nu ma luati! -         Stati linistita ca nu… Nici nu-mi termin vorba ca femeia si sprinteaza la o distanta apreciabila, ca nu cumva s-o „iau” in cadru. Pravalia e asta de mai jos: De cum ma vede ca intru, vanzatoarea se indreapta reflex spre cantar, facandu-si de lucru cu o hartie de impachetat. -         Buna ziua. Dumneavoastra sunteti Bibicu? incerc eu o gluma. -         Aaa… poftiti? se nedumereste fata, cu un aer vag plictisit. … Cu ce sa va servesc? Ca sa-i intru in voie si sa dau un rost practic intrarii mele, ma fac ca admir galantarul. Inauntru, sunculite, salamuri, cirnaciori, rulade… Oricat oi fi eu de lacto-vege, mezelurile alea zise domnesti imi cam fac apa-n gura, nimic de zis. -         Ce-ati dori? incearca vanzatoarea “sa ma bifeze” mai repede. -         Eu… ma-ntrebam cine e Bibicu… scrie afara, pe firma. -         Mezelurile sunt foarte bune si proaspete, sunt din Ardeal, recita fata constiincios. Eu v-as recomanda niste piept de curcan paprika, e un produs nou… -         Da’ Bibicu? o intrerup eu maniacal. Cine e Bibicu? -         Ce spuneti? Vanzatoarea se uita cam ciudat la mine. -         Scrie afara, pe firma, “La Bi-bi-cu”, repet eu rar. Cine e Bibicu? -         … Pai, patronu’. Da’ aveti treaba cu el? … Bibicu nu-i aici… momentan.